Un nou inceput de luna… o noua excursie! Scotia! Tara kilt-urilor, a whisky-ului si a oamenilor zgarciti. Cel putin asa s-a dus vorba.

Am aterizat pe aeroportul din Glasgow joi 2.06.2016 aproximativ la ora 9.30. Am inchiriat o masina, un Seat Alhambra cu doar 16 mile la bord si am plecat sa exploram o mica parte din Scotia. O excursie scurta dar condensata, cu destule obiective de vizitat asa ca … la drum! Parasim Glasgow cu destinatia finala a zilei, Edinburg. Dupa ce iesim din oras cateva lucruri se fac remarcate: foarte multa verdeata pe care pasc linistite oitele (cu lana alba, picioare scurte si cap negru), casute modeste construite din piatra, cu gradini pline de flori (in special rhododendroni imensi, infloriti, avand diverse culori) si o rigurozitate in ceea ce priveste „urbanismul”. Un lucru este clar: stiu sa pastreze si sa aprecieze ceea ce mostenesc de la parinti/bunici si nu simt nevoie sa epateze prin constructii care mai de care mai mari si mai ciudate. Cu alte cuvinte… oameni normali cu picioarele pe pamant.

Prima locatie vizitata: „Pe o stanca neagra, intr-un vechi castel, unde curge-n vale un rau mititel….”

Castelul Stirling – construit pe o stanca vulcanica, in apropierea raului Forth,  castelul are o asezare strategica, fiind la vremea constructiei sale unul dintre cele mai sigure castele din Scotia.  Prima atestare documentara a castelului dateaza de pe vremea lui Alexandru I, 1107-1115.

Am degustat aici prima inghetata scotiana. Foarte… cremoasa, gustoasa si scumpa.

Gradinile Reginei Anne, unde tocmai avea loc un eveniment local si am putut admira imbracamintea specifica scotiana.

Palatul Regal, resedinta familiei Stuart,  a fost construit in perioada 1538-1542, pe vremea lui James al V-lea si a sotiei sale (a doua sotie) Mary de Guise (nobila franceza). James al V-lea a fost rege al Scotiei in perioada 1513-1542. La moartea sa, fiica acestuia, viitoarea regina Mary, avea doar 6 zile. Ea a fost incoronata in capela castelului la varsta de 9 luni.

Sala de audiente a palatului este decorata cu un tavan impodibit cu medalioane de lemn, viu colorate, infatisandu-i pe regii Scotiei.

Sala mare (Great Hall) – sala de banchet, construita in 1503 pe vremea lui James al IV-lea, este cea mai mare sala de banchet din Scotia. A fost folosita in anul 1594 petru botezul fiului sau, printul Henry. In cadrul mesei de la botez pestele a fost servit de pe o nava (macheta)  introdusa in interiorul salii.

          

Structurile rotunde gasite sub terasamentele gradinii castelului Stirling fac sa planeze asupra acestuia misterele Mesei rotunde a Regelui Arthur. Dar cum nimic nu a fost demonstrat… ramane misterul.

Marea bucatarie – a fost aranjata astfel incat sa iti poti imagina activitatea tumultoasa care avea loc aici cu ocazia unor banchete.

              

Ne despartim de Castelul Stirling pentru a ne indrepta pasii catre un alt castel…

Castelul Doune – aflat la 8 km de Castelul Stirling, la confluenta raurilor Ardoch si Teith, castelul a fost construit de ducele de Albany la sfarsitul anilor 1300, fiind afectat de luptele din razboaiele de independenta scotiene. Forma sa actuala a fost reconstruita in secolul al XIV-lea pe vremea lui Robert Stewart, Duce de Albany si fiul regelui Robert al II-lea al Scotiei. Robert Stewart a fost regent al Scotiei intre anii 1388 si 1420, in aceasta perioada Doune fiind resedinta regala.

Trecute vieti de Doamne si Domnite…..

           

Este vremea sa lasam castelele si sa ne indreptam pasii spre parcurile nationale ale Scotiei: Queen Elizabeth Forest Park. Locul de plecare: micul orasel Callander. Pentru ca peisajul era atat de frumos iar soarele ne mangaia cu razele sale, am renuntat la masa la restaurant in favoarea unui picnic la iarba verde, la buza lacului. Si nu ne-a parut rau.

           

O fi rau sa te cazezi la hotelul asta?

Dar sa nu uitam ca suntem in Scotia… nu puteau lipsi povestile cu vrajitoare, troli si legendarul urisk (spiridus scotian). Asa ca trebuie sa fim cu mare bagare de seama la copacii si stancile din jurul nostru, nu cumva sa apara un urisk.

Desi aici ziua este foarte lunga (la ora 23 este inca lumina, aproape ca ziua) este timpul sa ne cazam si sa mergem la culcare, pentru ca maine urmeaza o noua zi lunga: vizitarea orasului Edinburg.

Vineri 3.06.2016

Castelul Edinburg – veche fortareata ce a servit ca baza militara in razboiul contra Angliei,  castelul este amplasat pe o roca vulcanica, oferind o priveliste minunata asupra orasului.

Esplanada, uriasa curte din fata castelului a fost construita ca loc de parada in secolul al XVIII-lea, ea fiind si astazi utilizata pentru Military Tattoo, festivalul cu fanfare si regimente ce are loc in luna august si pentru care pregatirile deja incepusera.  In cadrul acestui eveniment armata prezinta un program de muzica live, marsuri si legiferari istorice sub lumina reflectoarelor.

St. Margaret’s Chapel, construita in secolul al XI-lea, este cea mai veche cladire din tot Edinburgul si a fost numita asa in onoarea reginei saxone Margaret care si-a convins sotul, regele Malcolm al III-lea, sa-si mute curtea de la Dunfermline la Edinburg.

            

Intr-unul dintre turnurile castelului este prezentata in imagini istoria onorurilor antice ale Scotiei: Coroana, Sceptrul si Sabia de Stat, elemente ce pot fi admirate la final, in Camera Coroanei. Toate aceste elemente se gasesc si pe blazonul Scotiei.

Din nou pe strazile din Edinburg….

            

Catedrala St. Giles – Biserica actuala dateaza din secolul al 14-lea. Catedrala este dedicata Sfantului Giles, care este patronul spiritual al Edinburgh-ului.

Si am mers si am tot mers, picioarele incepusera sa ne doara, foamea isi facea simtita prezenta, soarele ardea… dar noi mai aveam un obiectiv.

Palatul Holyroodhouse – Aflat la capatul bulevardului Royal Myle, palatul reprezinta resedinta actuala din Scotia a reginei Elisabeta II.  Am vizitat palatul, ne-am plimbat prin gradinile lui, ne-am minunat de ceea ce a mai ramas din vechea biserica a palatului, am „admirat” garderoba reginei,  dar cel mai mult ne-au impresionat aleile si florile din gradina.

Am vizitat si apartamentele regale, frumos decorate, cu tavane impresionante, picturi deosebite, opere de arta si o colectie de neegalat de tapiterii ilustrand scene din diverse parti ale lumii. Am trecut prin Throne Room, Morning Drawing Room unde regina acorda audiente private, si am ajuns spre final, pe niste scari spiralate si inguste si in dormitorul Reginei Mary a Scotiei, loc plin de povesti interesante cu presupusi amanti si crime socante.

Capela Holyrood, fondata in anul 1128 a fost locul de incoronare al regilor Scotiei, pana in anul 1768 cand a fost abandonata ca urmare a prabusirii acoperisului. Legendele spun ca Regele David I, intemeietorul capelei, a visat chiar in acest loc un cerb cu o cruce intre coarne si astfel a decis construirea capelei.

          

            

Si cum bifasem  lista de obiective ce nu trebuiau ratate, ne-am oprit in cele din urma si la o binemeritata masa. Un fel de carne de porc facuta la rotisor cu sos de barbeque, mere sau spicy…. Cu foamea potolita am plecat spre hotel, trecand prin Grassmarket. Lume, agitatie, terase pline, galagie si soare… in concluzie foarte frumos. Dupa cateva ore de odihna, ne-am hotarat sa incheiem seara intr-un pub. Nu puteam rata si aceasta parte specifica a Scotiei.

Sambata 4.06.2016, din nou la drum

Capela Rosslyn –  este o biserica construita in secolul al XV-lea, in oraselul Roslin. Piatra de temelie a capelei a fost asezata de ziua Sfantului Matei – 21 septembrie 1446. Capela este cunoscuta atat datorita arhitecturii sale deosebite cat si a legaturilor cu masoneria, Cavalerii Templieri si Sfantul Graal. Si nu putem uita cartea lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci, care a facut-o si mai faimoasa.

Planul initial al bisericii era mult mai mare, dar intemeietorul acesteia, Sir William Sinclair, a murit inainte de a o termina. Sir William Sinclair era membru al unei familii de nobili scotieni din Orkney, descendenti din Cavalerii Normani a caror legatura cu Cavalerii Templieri este mentionata intr-o legenda.

Impodobita cu figurine (ingeri si demoni) si detalii arhitecturale misterioase, biserica se remarca printr-o simbolistica deosebita. Scene biblice, insemne masonice, plante originare din America (in ciuda faptului ca la data constructiei, Columb nu descoperise inca America), legendele ce insotesc capela, sala boltita ascunsa sub capela (descoperita cu echipamente cu ultrasunete) la care familia nu a fost de acord sa se sape …,  toate acestea fac sa planeze in jurul bisericii un mare mister.

                    

     

                       

                

          

It’s time for a break! Whisky break!

Si daca tot am ajuns aici, sa vedem si care este procesul de producere al whisky-ului. Cum in fabrica nu ai voie sa faci poze intrucat este functionala, trebuie sa ne multumim cu machetele de la intrare. Nu ca am mai fi fost in stare sa facem poze dupa ce am inhalat aburii bahici din camera de fermentare. Pe mine una, la iesire, dupa ce am trecut si prin sala de degustare, ma cam luase capul… si eram si cam rosie in obraji…. . Ca sa adaptam cuvintele unui clasic in viata (stie el la cine facem referire)… si bautul asta, nu e pentru toata lumea.

Si acum incepe povestea butoaielor si a procesului de maturare… . Importate din America, butoaiele de vin sunt desfacute, amestecate cu parti noi, arse… Whisky-ul se matureaza timp de 12 ani in butoaie, tinute in pivnita, la temperatura aproximativ constanta. Daca whisky-ul este produs in Scotia se cheama Scotch si este facut in general din orz. Procesul de evaporare in timpul maturarii este de 2% pe an, sau cum spunea ghida… ceea ce se da ingerilor astfel incat la sfarsit toata lumea sa fie fericita. Odata cu evaporarea creste si gradul de alcool astfel incat, la sfarsit, se adauga apa pana cand se obtine concentratia alcoolica de 43 grade.

Exista si varianta whisky-ului dublu maturat, adica dupa cei 12 ani de maturare se muta in butoaie de sherry Amontillado si se mai tine inca 2 ani… . Dar astea sunt pentru cunoscatori… nu pentru cei ca mine care nu stiu sa aprecieze un single malt.

Este timpul sa ne limpezim creierii asa ca…. la drum spre un nou castel, de data aceasta aflat pe coasta Marii Nordului.

Castelul Tantallon  – Castelul Tantallon, construit pe coasta stancoasa a Scotiei de la Marea Nordului, a apartinut lui Douglas Earl of Angus, membru al uneia dintre cele mai influente familii de baroni din Scotia.

Aflat in curtea castelului, in fata ochilor ti se deschide o imagine superba cu coasta Marii Nordului, putand admira vulcanul stins Bass Rock, una dintre cele mai mari colonii de pasari din Europa. Din cauza multitudinii de pasari care locuiesc aici, stanca are o culoare alba. Am avut noroc din nou de o zi cu soare, asa ca tricoul a fost la ordinea zilei. Numai ca nu am luat in considerare faptul ca eram pe coasta Marii Nordului, unde vantul si-a facut foarte bine simtita prezenta.

          

Am plecat de la castel un pic cam zgribuliti dar asta nu ne-a impiedicat sa facem o plimbare la marginea marii. De data aceasta ne-am luat si gecile… . Si totusi localnicii, inclusiv copiii, mergeau desculti pe nisip. Unii faceau si baie intr-un golfulet. Noi am simtit nevoie de o cafea/ciocolata calda dupa vajgalaia de la castel. Cum o fi aici cand este frig, daca un pic de soare te face sa intri in mare?

Din nou la drum, de aceasta data spre Castelul Dirleton. Aceasta resedinta de tip fortareata a reprezentat resedinta a trei familii nobiliare, pe o perioada de circa 400 de ani. Ca majoritatea castelelor scotiene a suferit mari deteriorari in timpul razboaielor de independenta ale Scotiei. Se mai pot vedea inca diferitele parti ale constructiei, ridicate in fiecare etapa de dezvoltare a acestuia, pe masura ce resedinta a fost detinuta de o alta familie nobiliara. Turnul De Vaux, construit in jurul anului 1420, constituie partea cea mai veche a castelului. Dar ceea ce il face deosebit astazi, sunt gradinile sale remarcabile. Am ramas muti la frumusetea si gingasia acestora. Chiar daca unele tipuri de flori sunt si la noi, dimensiunea si culorile lor aici sunt cu totul diferite.

                    

Sa nu uitam totusi ca trebuie sa mai si mancam. Locatia: „Old Clubhouse”. Avand in fata terenul de golf, foarte animat avand in vedere ca era sambata, ne-am asezat pe terasa la soare. In timp ce consumam preparatele primite, clubul s-a umplut de lume, scotieni veseli, rosii la fata, cu copii, catel si purcel, cu un pahar de bere in mana si bineinteles… stand in picioare de vorba. Si noi care credeam ca romanii sunt galagiosi….

           

Nu puteam pleca fara sa ne oprim un pic sa admiram refluxul Marii Nordului. Este o senzatie destul de ciudata sa mergi asa, zeci de metri, pe un sol umed, de unde apele s-au retras. Dar sti ca va veni momentul in care marea isi va cere drepturile….

Este timpul sa ne luam ramas bun de la Scotia. A fost frumos, interesat, destul de obositor si am avut noroc si de vreme buna. Se spune ca vremea este dupa sufletul omului… Asa sa fie?

          

Si sa incheiem cu un proverb scotian care spune: „Fii fericit cat traiesti, pentru ca mort o sa fii mult timp”.