Rheinfall (in germana), Rhyfall (in germana elvetiana) sau mai simplu cascada Rinului, este una dintre cele mai mari cascade din Europa, alaturi de Dettifoss (de doua ori mai inalta insa cu un debit pe jumatate). Aflata in partea de nord a Elvetiei, intre comunele Neuhausen am Rheinfall din cantonul Schaffhausen si Laufen-Uhwiesen din cantonul Zurich este practic cea mai lata cascada a Europei.

Dar sa vedem ce spun cifrele:

Latime = 150m; Cadere = 23m; Adancimea bazinului = 13m; Vechime = 14000-17000 ani; Debit mediu vara = 600 m3/sec; Debit maxim = 1250 m3/sec, in 1965 si datele pot continua…

Poti aborda vizitarea cascadei in mai multe feluri, noi am inceput cu o vedere de ansamblu, din partea superioara a acesteia. Imaginea este foarte frumoasa, o panorama incantatoare, iar pe masura ce incepi sa cobori si sa simti pe propria-ti piele stropii de apa care vin spre tine, iar vuietul apei iti inunda urechile, este din ce in ce mai impresionant.

Dar, sa revenim la imaginea de ansamblu. Am ajuns aici cu trenul, caci ce poate fi mai interesant in Elvetia decat o calatorie cu trenul… . Elegant, civilizat, punctual… da, iti poti regla ceasul dupa mersul trenului.

Dupa cateva trepte urcate si o plimbare cu liftul cu pereti de sticla am ajuns… unde oare… in curtea castelului Laufen. Si cum suntem in Elvetia, avem, normal, centru de vizitare, planul de vizitare si oameni zambitori la tot pasul. Nu ca noi nu am zambi frumos…

Sutele de metrii cubi de apa pe secunda ce se revarsa zgomotos asupra stancii pe care troneaza steagul Elvetiei formeaza in caderea acestora stropi inspumati, ca o perdea dantelata de apa. Si daca ai noroc… si noi am avut, poti sa vezi curcubeul. Maiestos, ca o punte intre lumea noastra si o alta lume, de poveste, ramasa inca necunoscuta noua.

Si ca sa completam imaginea de poveste nu pot sa nu amintesc cele doua castele vechi: Schloss Laufen de unde am plecat in explorarea cascadei si Schloss Worth, pe celalalt mal, de unde am luat ulterior barcuta ce ne-a dus pana in buza cascadei, pentru un scurt dus de racorire… ca doar era cald afara.

Incet ne despartim de acest loc dar nu pentru a pleca, ci pentru a o lua pe scari catre numeroasele terase de unde poti admira cascada in toata maretia ei, dar mai ales o poti auzi si… simtii.

Ei, dar nu puteam rata o plimbare cu barca, care ne duce pana la poalele stancii pe care am admirat-o de sus. Si daca tot ajungem acolo, sigur ca facem un pic de sport pentru a ajunge sus, in varf, langa steagul care flutura mandru in bataia vantului.

Cum orice lucru frumos are un sfarsit pentru a lasa locul unui alt inceput, revenim la mal, victoriosi si flamanzi.

The end!