Din nou Toscana și din nou o perioadă mult prea scurtă pentru o zonă așa de frumoasă și cu atât de multe lucruri de vizitat și admirat. De data aceasta la calitatea de călător s-a adăugat și cea de șofer. Nu că ar fi prima oară, dar Toscana este definită de dealuri, drumuri șerpuite și străzi înguste. O plăcere…. la care se adaugă „minunații” șoferi italieni și zecile de mii de scutere și motociclete.

După o zi însorită și foarte călduroasă petrecută la marginea piscinei, 5.09.2017, vremea ne-a ajutat și au apărut câtiva norișori așa că ne-am hotărât să mergem să vizităm Florența. Orașul Renașterii, al artei și al frumosului. Ca urmare… am plecat să ne clătim ochii cu opere din cea mai înfloritoare perioadă artistică a omenirii, opere a căror dezvoltare a fost susținută de familia Medici.

Florența

Ne-am început vizita din zona gării, de la biserica Santa Maria Novella – biserica mamă a călugărilor dominicani, a cărei construcție a început în 1246 pe ruinele unei biserici datând din secolul al XI-lea.

Fațada bazilicii a fost terminată de către Giovanni Rucellai într-un stil clasic cu influențe moderne. Versiunea latinizată a numelui acestuia, Ioannes Oricellarius, se află înscrisă pe frontispiciul bazilicii, împreună cu blazonul familiei sale, o velă umflată de vânt.

Cappella Filippo Strozzi, conținând fresce realizate de către Filippino Lippi, reprezentând scene din viața Sfântului Apostol Filip.

În jurul altarului se află un alt important ciclu de fresce, realizate de Domenico Ghirlandaio, reprezentând scene din „Viața Sfântului Ioan Botezătorul” și din „Viața Fecioarei Maria”.

Nu departe de Bazilica Santa Maria Novella se află Piazza del Duomo, centrul religios al Florenței. În piață se afla trei simboluri florentine importante: domul, baptisteriul și clopotnița. Străduțele dintre obiectivele turistice sunt animate de foarte mulți turiști din toate zonele lumii, fiecare cu aparate de fotografiat care mai de care mai performante și  de diverși vânzători ambulanți care încearcă să-ți vândă tot felul de souveniruri. Un pic cam mare aglomerația după gustul meu, dar ăstă este prețul pe care trebuie să-l plătești dacă vrei să vizitezi astfel de locuri.

Domul, cea de-a patra catedrala ca mărime din Europa, a fost început de Arnolfo di Cambio, în 1296, fiind sfințit în 1436. Cupola catedralei a fost proiectată de către Filippo Brunelleschi. Catedrala impresionează prin măreția sa și prin bogăția fațadei, interiorul acesteia fiind destul de simplu. La interior cupola este decorată cu fresce realizate de Giorgio Vasari, reprezentând Judecata de Apoi. Între cele două sacristii, Sacrestia Nuova și Sacrestia Vecchia, se află un relicvariu de bronz realizat de Lorenzo Ghiberti, unde se află rămășițele primului episcop al Florenței, Sfântul Zenobius.

Baptisteriul, battistero, prima catedrală a orașului, a fost ridicat pe ruinele unei vechi construcții romane din secolul I. Clădirea îi este dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, scene din viața acestuia fiind reprezentate pe cele 28 de basoreliefuri realizate de către Andrea Pisano, basoreliefuri cu care este decorată ușa de bronz de pe latura sudică a baptisteriului. Ușa de pe latura nordică ilustrează scene din viața lui Isus și a Apostolilor în timp ce cea de pe latura estică este decorată cu scene din Vechiul Testament. Ambele au fost realizate de către Lorenzo Ghiberti.

Ușa dinspre catedrală, ale cărei panele originale se află în „Museo dell’ Opera del Duomo”, a fost numită de către Michelangelo „Poarta Raiului”, nume sub care este cunoscută și astazi.

Clopotnița catedralei, campanile, având o înălțime de 82m, a fost începută în 1334 sub îndrumarea pictorului Giotto, fiind continuată de Andrea Pisano și Francesco Talenti.

Drumul către Piazza della Signoria trece pe lângă Museo Nazionale del Bargello, care găzduiește una dintre cele mai importante colecții de sculpturi renascentiste și gotice din Italia.

Piazza della Signoria, centrul civic al Florenței, este dominată de Palazzo Vecchio, sediul administrației orașului timp de șapte secole. Palatul Signoriei a fost construit între anii 1298 și 1314 și a căpătat numele de Palazzo Vecchio, atunci când familia Medici s-a mutat în palatul Pitti.

Cei doi lei care străjuiesc ușa de la intrare.

În fața palatului se află statuia lui David, realizată de către Michelangelo (copie), alături de Hercule ucigându-l pe Cacus, de Baccio Bandinelli. Pe sol se află o inscripție care marchează locul unde a fost ars pe rug Savonarola.

Curtea cu porticuri, refăcută în anul 1453 de către Michelozzo

În mijlocul curții se află fântâna desenată de Vasari, încununată de un mic zeu înaripat realizat de Verocchio.

În partea stângă a palatului se află Galeria degli Uffizi lăsată moștenire orașului de către familia de Medici, galerie ce adăpostește operele de artă ale marilor maeștrii ai Renașterii precum și opere din perioada medievală și barocă.

Loggia dei Lanzi – statuia lui Perseu de Cellini (1553), sculptura turnată în bronzCum este deja ora mesei, ne oprim la o binemeritată pauză de prânz la o terasa din zona Ponte Vecchio.

Cu bateriile reâncărcate plecăm să vizităm Ponte Vecchio și biserica Santa Croce.

Ponte Vecchio, construit în 1345, podul adăpostea magazinele aparținând negustorilor de pește și măcelarilor, negustori ce aleseseră acest loc datorită avantajului pe care acesta îl oferea și anume posibilitatea deversării gunoaielor direct în râu. Astăzi este locul zecilor de magazine de bijuterii de lux.

Coridorul de pe Ponte Vecchio, construit de către Vasari la comanda lui Cosimo I, face legătura între Palazzo Vecchio și Palatul Pitti, trecând prin Ufizzi.

Ponte Santa Trinita

Santa Croce, comandată de către călugării franciscani, a fost începută în 1294. S-a dorit ca acestă biserică să rivalizeze cu Santa Maria Novella, biserica-mama a călugărilor dominicani. Ea este astăzi nu numai un monument artistic deosebit dar și locul în care și-au găsit odihna veșnică 270 dintre cei mai de seamă locuitori ai orașului dintre care Galileo, Michelangelo, Machiavelli, Dante, Rossini, biserica devenind astfel un fel de panteon al orașului.
Crucifix, realizat de Donatello

Capela Baroncelli

Monumentul funerar al lui RossiniMonumentul funerar al lui MachiavelliMonumentul funerar al lui DanteMonumentul funerar al lui MichelangeloMonumentul funerar al lui Galileo

Și cum au mai rămas multe lucruri de explorat este cazul să revenim cândva pentru a vedea/revedea biserica San Lorenzo, Cappelle Medicee, Galleria degli Uffizi, Galaria dell Accademia, Palatul Pitti, …

San Gimignano

După un drum foarte frumos cu mașina prin zona livezilor de măslini și a culturilor de viță de vie, presărate cu sate micuțe rămase parcă din altă lume, am ajuns în San Gimignano. Cunoscut ca fiind cel mai frumos sat al Toscanei, satul datează de pe vremea etruscilor și a romanilor. Situat, ca majoritatea satelor din zonă, în vârful unui deal, satul este înconjurat de un zid de apărare în interiorul căruia se află străduțe înguste, de-a lungul cărora se întind mici magazine de suveniruri, terase sau restaurante îmbietoare. O atmosferă placută, caldă și romantică. Și nu pot să nu menționez aici minunata înghețată de la Gelateria Dondoli.

Piazza del Duomo

Pierdută pe străduțele înguste animate de turiști în căutare de terase cochete… 

Piazza della cisterna

Se lasă seara pe deal…

Pisa

este cunoscută în special datorită turnului înclinat, a cărui construcție a început în anul 1173 fiind finalizată în anul 1372. Gândit ca și clopotniță (campanila) a domului din Pisa, la 12 ani de la începerea construcției, când ajunsese la etajul al treilea, turnul a început să se încline. După 100 de ani construcția a fost continuată, următoarele patru etaje fiind construite oblic (coloane cu înalțimi diferite) pentru a compensa înclinația.

BaptisteriulDomul din PisaTurnul din Pisa

Time to go home!